O lumină ucigaşă se sparge în faţa uşii
                                                        dincolo de care stăm
şi viaţa noastră ia forme neaşteptate.
Bule de aer, licheni (jumătate algă,
                                                      jumătate ciupercă)
               se lipesc de piele sub forma a cîţi ani avem
şi se divid apoi aidoma celulei canceroase.

 

Vine noaptea, pentru copii şi pentru căutătorii
                            de vene pentru femei si pentru copii.
Creierul de aur, plămînii de sulf
încetinesc. Neonul alb, lăptos, curge peste blocuri
                                                                  şi peste orbite.
                           Nebunia
şi fericirea pieirii- un desen într-un WC,
                                                     o maşină importată.

Maturitatea şi viaţa, adică
mai multă sudoare şi mai multe prezervative.
Reţeaua deasă de nervi
prăbuşită peste oraş, tot mai subţire.

 

Pe pachetul meu de ţigări scrie
                                        london paris new york
dar în inima mea scrie românia
o blăniţă istorică acoperind statuile
un testament care te face dintr-odată
                             stăpînul comorilor lumii
o mască de gaze numai şi numai pentru mine

(dar nu-i nimic
cînd vom îmbătrîni vom scăpa
iar pînă atunci nu mai e mult)

corpul e greu şi aspru ca o mină de sare
de unde filmul ăsta de femeie
de adolescent întîrziat şi morbid?
ţigările scumpe aduc respectul de sine
gîndul că-mi pot schimba viaţa,
că o pot face complicată

ca un bilanţ al unei firme prospere
productivă şi utilă ca o maşină de treierat

în faţa mea Gara de nord scînteiază în noapte
o cetate părăsită ca în sobieski şi românii
spune unul şi totul se schimbă

brusc, ca după o baie de revelator
fiindcă e rău, cu adevărat rău
fiindcă de la o vreme nu se mai poate
fiindcă am ştiut şi totuşi n-am vrut să credem
fiindcă aşa..

mi-am fumat toate ţigările şi carnea mea e tristă
deşi neştiutoare ca un cal dus la abator
                             deşi încă tînără
un diesel în flăcări luminează parcul din faţa gării
în jurul lui se înghesuie copiii străzii
uitîndu-se ca la altă minune

Căutătorii de vene îşi numără banii
făcuţi căutînd vene
femeile şi copiii dorm strînşi unul în altul
ca mici arahide în mijlocul nopţii

Apoi micile gemete pe care nimeni
nu le poate opri
apoi poveştile cu reclame luminoase şi trotuare
distruse de-un zîmbet al unei femei
apoi micii şobolani pe retină
aşteptînd dimineaţa şi apoi noaptea
                           şi apoi dimineaţa şi apoi noaptea

dar nu-i nimic
cînd vom îmbătrîni vom scăpa
iar pînă atunci nu mai e mult.

               
                  A killer light shatters before the door
                                                           we sit behind
and our life takes unexpected forms.
Air bubbles, lichen (half algae,
                                                    half fungus)
                 stick to our skin assume the shape of our ages
and divide exactly like cancer cells.

Night comes, for children and for seekers of veins
                for women and for children.
Golden brain, sulfurous lungs
lag. White, milky neon flows over apartment blocs
                                                                       over orbits.
                                          Madness
and joy of the departed—a drawing in a stall,
                                                                an imported car.

Maturity and life, that is
more sweat and more condoms.
Dense net of nerves, ever thinner,
collapsed over the city.

Written on my packet of cigarettes
                                            london paris new york
but on my heart is written Romania
the fur of history covering statues
a will that abruptly names you
                            keeper of the world’s treasures
a gas mask for me and me alone

(but it’s nothing
when we get old we’ll escape
and it’s not long till then)

the body is heavy and rough as a salt mine
what’s with this romantic comedy        
this movie with the stunted, morbid teenager?
expensive cigarettes bring come with self-respect
the thought that I can change my life, 
make it complicated

like the balance sheet of a successful business
productive and useful as a threshing machine

before me Gara de nord glitters in the night
an abandoned fortress like in sobieski and the romanians
someone says and everything changes

abrupt, as after an epiphany
given that it’s bad, truly bad
given that it’s been too much to bear for a while now
given that we knew and still didn’t want to believe
that’s a given…

I smoked the last cigarette and my flesh is sad
but ignorant like a still-young horse                             
                                           led to slaughter        
a diesel in flames illuminates the park in front of the station
street kids huddle around
watching like it’s another kind of miracle

The vein seekers count their money
made seeking veins
women and children sleep one snug inside the other
like little peanuts in the middle of the night

Then little moans that no one
can stop
then stories with shiny ads and sidewalks
destroyed by a woman’s smile
then little rats on the retina
waiting for morning and then night
                             then morning then night

but it’s nothing
when we get old we’ll escape
and it’s not long till then.

Ruxandra Novac studied Romanian and French literature at the University of Bucharest. Her first book, ecograffiti, was published in 2003. She lives and works in Germany.

Sarah Thompson teaches high school English in Denver, CO. She received her M.F.A. in Poetry from the University of Colorado, Boulder. Her translations from the Romanian have appeared in Asymptote.